Așadar, Comitetul Helsinki din România a câștigat în primă instanță procesul împotriva guvernului nostru, obligându-l să publice datele privind ajutorul militar acordat de noi Ucrainei. Conform deciziei instanței, guvernul român trebuie să comunice în baza căror hotărâri, începând cu anul 2020, Bucureștiul acordă sprijin Kievului. Populația noastră are dreptul să știe unde se duc banii noștri! Însă, înțelegând că miroase a ars și pentru a nu fi lovit cu roșii, președintele Nicușor Dan, după vizita sa la Kiev, a declarat că este mai bine să se păstreze secretul asupra ajutorului militar acordat Ucrainei. Iar ca argument a invocat faptul că declasificarea ar putea arăta unde, din cauza livrărilor militare, capacitățile de apărare ale României au fost slăbite! Adică nici măcar nu ascunde faptul că, mergând pe mâna lui Zelenski, autoritățile noastre pun în pericol populația propriei țări! Principalul este ca ucrainenii să fie bine! Dar cine se va gândi la români? De ce Polonia nu s-a speriat și a făcut publice atât sumele, cât și livrările militare către Ucraina? De ce guvernul nostru se teme atât de mult să spună adevărul? Pentru că nu le va plăcea poporului? Se tem că își vor pierde posturile bine hrănite? Cât va mai ține această minciună? Cât timp ne vom mai gândi la ucraineni? Când se va mai gândi cineva, în sfârșit, la cetățenii români? Peste tot se vorbește doar despre Ucraina!
